Dacă ar fi să zbori cu un avion şi ai avea de ales între trei piloţi - unul care tocmai şi-a injectat o doză de heroină, altul care a dat pe gât un pahar cu whisky şi ultimul care a fumat o ţigară -, pe care l-ai alege? O întrebare care m-a determinat acum zece ani, în plin proces de demonizare a tutunului, să aleg să lucrez în această industrie. Nu negăm faptul că produsele noastre sunt controversate. Fumatul este o alegere a adulţilor bine informaţi asupra riscurilor de sănătate asociate -, dar e incontestabil că această industrie şi aceste produse sunt perfect legale. „Big tobacco“ înseamnă încă „big money“, dar noi am devenit simpli perceptori, care încasează taxele pentru guvern. 88% din preţul unui pachet de Carpaţi înseamnă taxe (acciza, TVA, taxa de viciu), fumătorul plătindu-şi plăcerea vinovată cu vârf şi îndesat. 50% din suprafaţa pachetului prezintă, de la 1 iulie, imagini dezgustătoare, cu plămâni ciuruiţi şi copii intubaţi, un exerciţiu suplimentar de umilinţă pentru consumatorul discriminat. Dreptul la informare şi comunicarea sunt tot mai îngrădite, de la anul rămânând doar publicitatea la punctul de vânzare... O parte dintre cele enumerate sunt de sorginte europeană, altele sunt consecinţa heirupismului autohton. S-ar presupune că „specialiştii“ chemaţi să transpună prevederile europene în legislaţie naţională cunosc abc-ul: regulamentele se traduc şi se adoptă ca atare, directivele fixează doar obiectivele, recomandările sunt recomandări, iar ghidurile sunt... simple ghiduri! Ei bine, nu! La noi, prin zelul respectivilor, directivele se traduc cuvânt cu cuvânt, iar recomandările şi ghidurile devin acte normative. Ministerul Sănătăţii (MS) pregăteşte acum un proiect de ordin prin care Ghidul Practic de raportare a ingredientelor folosite la fabricarea ţigaretelor, elaborat de CE, ar deveni obligatoriu. Reţeta de fabricaţie a unui produs este proprietatea exclusivă a producătorului, având un caracter ultrasecret. Dacă proiectul va fi adoptat, ar urma să predăm Ministerului reţetele de fabricaţie, cu cantităţile exacte, în schimbul asigurărilor că acestea vor deveni „secrete de serviciu“. Ghidul recomandă transmiterea datelor în format electronic, iar Comisia lucrează în prezent la definitivarea unui sistem securizat unitar, numit EMTOC, implementabil de la anul. Însă proiectul MS prevede transmiterea datelor în formă palpabilă, pe „CDROM (!?), DVD sau floppy disk“, pentru că aşa vrea doamna Magda. Doamna Magda este o persoană respectabilă şi muncitoare, medic pneumolog, reprezentantul Ministerului la OMS. De câte ori vine de la Bangkok, Geneva sau pe unde se mai ţin şedinţele Organizaţiei, simte nevoia să se revanşeze şi mai trânteşte un proiect de lege anti-tutun. Pe doamna dinainte o chema Luminiţa. Şi tot aşa era.

Sursa: Capital.ro. Puteti citi articolul aici.